5_dnei

5 zile în sânul mamei natura

Mai 17 • Articole • 472 Просмотров • Niciun comentariu despre 5 zile în sânul mamei natura

Eu, Alexandru Vlad, un tinar din Chisinau mi-am pus ca scop sa ma refugiez in sinul naturii pentru a tine post negru fara hrana si apa, si pentru a respira cu aer curat scopul final fiind fortificarea sanatatii si acumularea energiilor si vibratiilor supreme. Si am inceput sa caut locul unde as putea pleca, pentru a ma rupe de oras si de poluarea lui.

De la inceput ma gandeam sa ma duc la vreo manastire in Codrii Moldovei si stand asa pe ganduri si meditand asupra acestui proces am dat “din intimplar” pe internet de site-ul ecology.md si de conceptul satului ecologic. Si printr-o circumstanta am facut cunostinta cu un om destul de interesant, cu o perceptie asupra lumii mai specifica si cu o filosofie adinca in ceea ce priveste legatura omului fata de natura si fata de fiintele vii. In dialog cu el, i-am povestit ca caut un loc ceva mai specific pentru a petrece aceasta cura de purificare. El s-a oferit sa ma ajute ducandu-ma in codrii Moldovei la un sat ecologic ce are denumirea Sciastlivoe, s-a oferit chiar benevol sa ma duca acolo cu masina lui proprie si eu am acceptat cu placere.

Si uite asa suindu-ma in masina am lasat in urma orasul poluat de fum si ginduri negative. Am ajuns pe teritoriul satului ecologic unde m-am cazat. Am simtit un aer curat de padure, bogat in oxigen si am inceput sa respir adinc, nu ma puteam satura, m-am descaltat de adidasi si am inceput sa alerg ca un copil cu picioarele goale pe iarba si am simtit o stare de usurare. Gindurile care ma apasau in oras au disparut deoadata din capul meu, uitindu-ma la cer am vazut cu deasupra capului meu zboara vulturii, si auzeam cum canta pasarile in padure.

In comunitatea Sciastlivoe am facut cunostinta cu niste oameni veseli si plini de viata, am vazut ca au sadit foarte multe specii de copaci si flori, incepand de la liliac si terminind cu cedru sunator care creste numai in Siberia . In satul acesta ecologic oamenii duc un mod de viata sanatos, nu consuma carne, nu beau alcool si traiesc in armonie cu natura, nimeni nu injura in afara de mine (am primit vreo 5 observatii) si mi-am luat angajamentul sa le exclud din vocabular.

Am intilnit si un fenomen mai specific – am vazut un copil care a fost crescut in aceasta comunitate, Timosha il cheama, ma uitam la el cum se joaca cu pisice si cinii, si in ochii lui stralucitori se vedea ca e fericit. Dimineata ma trezeam pe la ora 06-00, ieseam afara si faceam gimnastica, apoi turnam peste mine 2 caldari de apa rece din fantana pentru a ma cali si fortifica sanatatea, apoi ridicam miinile sus spre soare si ma incarcam cu eneregia lui Dumnezeiasca.

Cunoscutul meu pe nume Valera, care m-a adus aici mi-a propus sa facem o plimbare prin padure sa mai stam de vorba. Pe drum, pe langa vantul care bate si te racoreste, am simtit un miros de copaci – ceva extraordinar si placut, e parfumul natural care il emana mama natura. Valera m-a invitat in casa lui unde m-a servit cu ceai din plante de padure si fagure de miere, mancand acest fagure dulce am primit o placere si o satisfactie nemaipomenita.

Pe drum Valera mi-a povestit de existenta asa numitor DOLMENE. Dolmenele sunt niste megaliti din paiatra, sau incaperi, unde din cele mai vechi timpuri oamenii care ajungeau la un nivel inalt de spiritualitate si iluminare intrau in meditatie pentru a transmite generatiilor urmatoare informatiile si potentialul pe care l-au acumulat. Valera m-a dus la un loc unde se afla un dolmen (a ramas doar o bucata de piatra din el) si mi-a propus sa meditam linga aceasta, eu am acceptat cu placere. Mi-a povestit ca daca ai nevoie sa primesti vreun ajutor sau vreun raspuns pe care il cauti, stand langa dolmen si adresand rugaminte cu gandul, neaparat vei primi un raspuns si ajutor. Plimbandu-ma prin Codri am gustat pentru prima oara o planta noua foarte gustoasa care se numeste piciorul caprei si are un gust asemanator cu patrunjel amestecat cu morcov. Si am dat start postului negru fara apa si hrana, dimineata cand iarba e plina de roua alergam cu picioarele goale pana ce nu inghetam oleaca, si vantul care batea parca imi dadea viata, nu stiam ce se petrece cu mine, unicul deranj erau capusele, dar m-am lamurit eu pana la urma cu ele. Seara langa foc se adunau membrii comunitatii satului ecologic si glumeam, radeam, povesteam , discutam pe diferite teme interesante; ascultam cantece cantate de bardul din comunitatea, care canta despre dragoste, natura, armonie, cantece care te apucau de suflet si ti-l intorceau la 180 de grade.

Plimbindu-ma prin padure m-am suit intr-un stejar foarte mare si batran si m-am incarcat cu energia lui puternica si i-am multumit ca ne da noua, oamenilor, oxigen si sanatate. Valera mi-a aratat un echipament sportiv din timpuri cele mai vechi, care se numeste ”pravilo” (îndreptător), cu acest echipament iti intinzi tot corpul, oasele si coloana vertebrala, incheieturile; daca te ocupi regulat cu el, practic te insanatosesti, te lecuiesti de dureri de spate si incheieturi, de probleme cu coloana vertebrala, si intineresti vizibil. Si l-am incercat si eu pielea mea – cand Valera m-a intins, am simtit mici dureri in mana stanga, mana care a fost traumata si operata in tinerete, si pe care o simt ca e mai slaba, astfel deodata mi-a aratat punctul slab si am inceput sa ma intind in fiecare zi.

Sambata a venit ziua de ”subotnic” (dedicată unor activitati comune pentru ingrijirea teritoriului) unde se aduna membrii comunitatii si efectueaza lucrari in comun – repara ceva, amenajeaza teritoriul, iar apoi ne-am adunat langa foc si am facut un ceaun de supa de mazare foarte gustoasa, pe care o infulecam cu totii cu un gust mare si placere.

Si uite timpul a zburat foarte repede, m-am trezit duminica dimineata, am facut gimnastica, m-am udat cu apa rece de fantana , m-am incarcat cu energia soarelui, mi-am strans valiza si mi-am luat ramas bun de la membrii comunitatii si de la Valera, si am plecat spre Chisinau, spre casa. Pe drum, cand mergeam prin padure, ma gandeam ca nu prea ma trage la Chisinau, in poluarea ceea si in mentalul orasului, parca voiam sa ma intorc inapoi, dar nu puteam, fiindca sunt legat de oras cu lanturi de fier…dar neaparat voi reveni in acest coltisor de Rai…

5_dnei1

5_dnei2

5_dnei3

5_dnei4

5_dnei5

5_dnei6

5_dnei7

5_dnei8

5_dnei9

5_dnei10

5_dnei11

5_dnei12

5_dnei13

5_dnei14

5_dnei15

5_dnei16

5_dnei17

5_dnei18

Похожие Записи

Lasă un răspuns

« »