Schastlivoe

Moşiile de familie în Republica Moldova – aşezarea Sciastlivoie

Mar 9 • Articole • 558 Просмотров • Niciun comentariu despre Moşiile de familie în Republica Moldova – aşezarea Sciastlivoie

În orașe cu aglomeraţii cumplite de oameni, viaţa devine tot mai grea, mai înfometată şi mai dureroasă. Prin urmare este evidentă dorința unor cetățeni de a se îndepărta de agitația urbană şi a schimba locul de şedere mai aproape de natură. În lume cresc ca ciupercile după ploaie aşezările ecologice ale astfel de „experimentatori”. În cele mai multe cazuri aceste comunități sunt religioase și ezoterice, dar în cazul nostru va fi cu totul altceva. Vom comunica cu Ian Coreuş, adept al misterioasei „zeiţe” de pădure, Anastasia, care a devenit muza și personajul principal al cărților scrise de Vladimir Megre.

– Ian, ce anume a motivat dorinţa de a se întoarce cu spatele spre oraş?

– Lucrez la Chișinău, sunt șeful unui proiect suficient de mare şi sunt implicat în procesul de activitate socială și culturală. Însă mediul tehnocratic mă deprimă. Eu cred că dorința omului de a trăi în contact cu natura este firească. Sunt sigur că viaţa fericită este posibilă în mijlocul naturii, și nu în timpul întâlnirilor ocazionale cu ea. Managementul agricol din mediul rural, dacă nu este exprimat de goana nelimitată după profituri, poate deveni o afacere preferată. Grădinăritul, horticultura, apicultura pot aduce o adevărată plăcere, bucurie și binele social. Plecând la mare și la munte, omul intenţionat nu face nimic. El numește acest fel de a petrece timpul odihnă. Și în activitatea zilnică munceşte exclusiv pentru salariu. Acest lucru, în opinia noastră, este nerezonabil. În acest stil de viaţă nu există o interacțiune creativă cu planeta vie, frumusețea ei și legile perfecte ale naturii, prin urmare oamenii obosesc şi au nevoie de odihnă.

Personal, am vrut să mă întorc la habitatul meu natural, pentru a avea timp să respir aer curat, să mă bucur de minunile naturii, să înțeleg pe mine însumi și să învăţ să trăiesc fără dependenţa de capriciile tehnosferei şi apoi să transmit aceste aptitudini copiilor și nepoților mei, acest lucru îmi dă încredere în viitor. Totodată, noi nu respingem realizările civilizației și depunem eforturi pentru a combina cele mai reuşite dintre ele cu generozitatea naturii originare.

– Am auzit că adepţii mişcării pentru moşiile de familie au propus guvernului un proiect de lege în care au solicitat alocarea la toţi doritori câte un hectar de pământ, pentru organiza gospodării naturale. Așa este?

– Am auzit de asemenea despre o astfel de inițiativă, dar la ce stadiu de dezvoltare ea este, nu știu. A fost elaborat un proiect de lege privind moşiile de familie, care ar permite statului să capete o imagine de Uniune a astfel de terenuri de familie şi ar opri jefuirea și distrugerea resurselor naturale în țară, ar restabili potențialul natural pierdut care, la rândul său, va conduce la redresarea naţiunii.

Cetățenii Republicii Moldova au nevoie de dreptul la crearea moşiei de familie. Aceasta include casă, garaj, pivniţă, atelier, livadă, fântână, grădină, lac, baie, păşune, prisacă, pădure. Tot terenul este înconjurat de un gard viu. Dimensiunea minimă a parcelei de 1 hectar va permite să fie creat un sistem ecologic echilibrat format din nuci şi alţi copaci şi arbuşti fructiferi. Zona acvatică şi mica pădure vor deveni habitat pentru animale, păsări și insecte.

O astfel de moşie nu poate fi vândută sau ipotecată, dată în arendă, împărţită în cote sau confiscată pentru nevoile statului, ceea ce va oferi oamenilor încredere în viitor și în autorități.

Adoptarea Legii „Cu privire la moşii de familie” ar revigora sate pe o bază nouă, ar repopula terenurile părăsite, ar diminua numărul cetăţenilor din zonele urbane, ar reduce şomajului, precum și tensiunea criminogenă şi socială, ar contribui să scăpăm de sărăcie, să atenuăm problema locuințelor, să consolidăm instituția familiei, să îmbunătățim mediul înconjurător, să reducem nevoile în orfelinate și case de bătrâni , să restabilim fertilitatea solului. În plus, acest lucru va asigura locuitorii oraşelor cu alimente ecologic curate.

– Mulți oameni gânditori au citit la timpul său cărțile lui Megre. Dar nu toată lumea s-a grăbit să părăsească apartamentele confortabile. Ce vă motivează?

– În direcția în care mergem, noi suntem pioneri. Dar există și alte grupuri de inițiativă, unele dintre ele trăiesc deja pe pământul lor. Cei care au contactat cu această idee, nu vor putea trăi în continuare inconştient.

Eu, de exemplu, am absolvit Universitatea. A sosit timpul să aleg o cale în viață. Așa că am ales. Toate aspirațiile specifice sistemului – glamour, faima, puterea, banii – le-am perceput ca un complex de inferioritate a unui adolescent. Am dorit ceva real. Viața compusă din adevăratele și veșnicele valori este într-adevăr, în opinia mea, un scop nobil.

– Hârtia rabdă orice, timp de secole ea a imortalizat o mulțime de proiecte utopice. În practică, ele adesea se sparg la cusături. Cum aplicaţi în practică proiectul dvs. în cadrul aşezării ecologice?

– De fapt, totul este destul de simplu. Aşezarea ecologică este o numire convenţională. De fapt, este o comunitate de gospodării familiale. Moşia noastră, în termenii moderni, este o gospodărie de fermier. De obicei, o astfel de gospodărie reprezintă o întreprindere comercială orientată exclusiv spre profit. Noi însă avem priorități diferite. Bunăstarea este importantă, dar nu este pusă pe prim-plan. Principalul lucru este dezvoltarea unui mod alternativ de viață, în care plăcerea și munca sunt acelaşi lucru. Sănătatea devine starea naturală a organismului uman, iar bucuria de a trăi din plin fiecare zi devine ceva normal. Pentru noi prosperitatea nu este exprimată numai de numărul bancnotelor, ci de produsul real și confort.

Astăzi avem la diferite etape de amenajare aproximativ 15 moşii. Respectiv, tot atâtea familii locuiesc. Mulți au copii.

– Conform recomandărilor de Anastasia, fiecare moşie ar trebui să fie de 1 ha. Și dacă o persoană dorește să-şi lărgească hotarele?

– Noi credem că terenul ar trebui să fie astfel, încât familia singură ar putea face față în el, fără implicarea forței de muncă angajată. De obicei, 1 hectar este de ajuns, dar unii pot prelucra și 1,5 și 2 hectare.

– Aţi închiriat terenul pentru aşezare sau l-aţi cumpărat?

– Desigur, am cumpărat pământ cu titlul de proprietate.

– Care sunt dificultățile întâmpinate?

– Suntem uniți de principiile umanitare comune (armonie cu natura, o atitudine negativă față de îngrăşăminte chimice, etc.). Totodată, fiecare familie trăiește după statutul ei personal. Însă noi suntem o parte a societății moldave și nu ne simţim înstrăinați de ea. Ne-am ciocnit cu o masă de probleme neașteptate. Sau, mai degrabă, sarcinile de viață, pe care depășind am devenit mai maturi și mai înțelepţi. Cele mai multe probleme sunt legate de stabilirea relaţiilor sociale şi economice în cadrul aşezării. Aici mentalitatea consumatorului se arată în toată splendoarea sa. Dar, cum se spune, omul care munceşte mult are şi noroc mult.

– Când doi oameni se stabilesc pentru a trăi împreună, aici puful și penele încep să zboare! În timp ce construiam și amenajam locuinţele, problemele comune v-au unit. Și acum, cum staţi cu suprapunerea psihologică?

– Sinceritatea este cheia pentru toate! În măsură în care oamenii îşi găsesc curajul de a vorbi din inimă, împreună clarifică situația, devin mai înţelepţi şi ating succesul. Dacă eșuează, călcă pe apă.

– Cum ajungeţi din oraș în aşezare și înapoi?

– Suntem cu toții oamenii înstăriţi, cu mașini, drumul nu este o problemă.

– Aveţi la moşie cedrii, așa cum recomandă Anastasia? Sunteţi la curent că acest arbore oxidează puternic solul?

– Personal, cedrii nu am. Deși îmi plan alune de centru și la ocazie voi procura puieţi. Deocamdată cultivăm tot felul de nuci, fructe de pădure, arbuști cu flori, pomi fructiferi, legume, culturile de bostănărie, etc. În familia noastră, o mare parte de legume pe care le consumăm, vom crește cu propriile noastre mâini. Ele sunt complet ecologice, crescute cu dragoste. Pomii fructiferi aduc roade. Avem miere, ciuperci.

– Aţi auzit despre prelucrarea solului fără arat – No-Till, pe care, de altfel a inventat agronomul basarabean Ovsinski?

– Nu numai că am auzit, dar şi utilizăm această metodă blândă de a prelucra pământul.

– Este adevărat că în toamna anului trecut, aţi invitat la dvs. celebrul agrarian avansat austriac Sepp Holzer? Care lucruri utile din cadrul inovațiilor sale uimitoare aţi aplicat?

– Holzer a fost la noi și tot ce a sfătuit a fost deja pus în aplicare. Într-adevăr ne aşteptăm la o roadă decentă. Sepp Holzer ne-a arătat cum să găsim venele de apă pe teren, cum să amenajăm un „crater” cu un mic lac în partea de jos, urmărind cu strictețe roza vânturilor , ca să fie valuri care ar asigura ventilaţia apei, saturația ei cu oxigen și filtrarea, precum și schimbul de straturi de apă calde și reci. El a admirat solurile noastre, spunând că în Austria ei pot doar să viseze la aşa ceva. A dat o mulțime de sfaturi practice. A recomandat să amenajăm un rezervor de apă cu un meandru special, cu terase și apă limpede pentru înot și nevoi agricole. A sfătuit să creăm un concept general și să reconstruim complet aşezarea – cu un minim de cheltuieli. În Rusia, după acest principiu au fost reconstruite și îmbunătățite 40 de aşezări. Holzer este un om simplu şi vesel și cinstit, cu mare experiență de „agricultură vie”. Moldova și poporul ei i-au plăcut.

– Va relua activitatea site-ul aşezării ecologice „Sciastlivoie”?

– Da, dar un pic mai târziu. Pe site s-au acumulat informații învechite. Însă nu am timp să scriu – acum perioada de recoltare e în toi. Da nu am o dorința specială pentru PR.

– Cum staţi cu educația copiilor dvs.?

– La fel ca şi toţi visăm ca copiii noștri să termină universități de top și facem totul pentru acest lucru. Ei merg la una dintre cele mai bune școli, de exemplu, din Chişinău – Waldorf. Diferența, probabil, este că ei nu tratează la fel de serios tonul autoritar al sistemului formal de educație, versiunea oficială de istorie, care deja pe parcursul vieții mele a fost rescrisă de două ori. Dar, împreună cu disciplinele de învățământ general copiii noștri însuşesc și multe alte cunoștințe dobândite de la noi.

– Sunteţi sigur că copiii dvs. nu se vor plictisi să fie agrarieni?

– Viaţa la moşie de familie nu este viața de țăran. Oamenii care locuiesc în ele în întreaga lume, reprezintă diferite pături de societate. Sunt politicieni și manageri, oameni de profesii creative. Toţi ei sunt uniți de dorința de a trăi în armonie cu natura. Plantații nu necesită îngrijire (nuc, dud, alune, caise, mere, cireșe). Noi nu folosim săpatul, tăierea, tratamentul chimic. Seara și în weekend nu ne întoarcem în apartamentele sufocante din oraș de pe străzile cu un miros greu și ne ducem la casele noastre vii, situate la 40 km de capitala, unde ne așteaptă femeile și copiii noștri. A ajunge acolo este mai rapid, decât să stai în blocaje de trafic în timpul orelor de vârf. Nu văd nici un motiv pentru ca copiii noştri să trăiască în oraș. A munci şi a se manifesta social – da, dar nu şi a trăi acolo. Copiii noștri, urmăresc viața sănătoasă şi frumoasă în cuibul de familie şi este puțin probabil că ei o vor schimba pentru oricare alta.

Opinia experţilor

Vladimir Garab, șef al Mișcării Ecologiste din Moldova:

– În mare parte împărtăşesc opinia expusă. Mai mult de 20 de ani dezvolt propria moşie de familie, deși pe o suprafață mai mică – 0,3 ha. Dar, în unele locuri, observ în sugestii expuse un fel de naivitate cauzată de izolare față de situația reală. Este puțin probabil că în Republica Moldova vor creşte cedri. Și fără struguri – ce fel de cuib de familie poate fi? Particularitatea locurilor noastre constă încă în faptul că apele subterane sunt foarte contaminate, avem nevoie de o sursă de apă curată. De asemenea, este foarte important să asigurăm utilizarea corectă a deșeurilor de activitate umană (este vorba, în special, este toaletele „uscate”). Acest stil de viață ar trebui să fie promovat și susținut. Sunt sigur că pe această cale vor merge zeci și sute de familii.

Anna Selivanov, psiholog:

– Omul inițial este integru. Este nevoie doar să eliminăm obstacole că el vine înapoi în echilibru. Nesimțire, singurătate, agresiune și egoismul omului modern sunt o adaptare necesară la condiții de oraș, o auto-apărare. După toate, oraşul este centrul de stres.

Natura însăși este psihoterapeutică. Ea întoarce omul la originea sa umană. Munca și creativitatea de asemenea joacă un rol primordial în vindecarea sufletului. Deci, putem spune că aşezările ecologice stau pe trei piloni de sănătate psihică.

Pe de altă parte, „tot ce am port cu mine.” În noua societate oamenii aduc problemele și interferenţele interne. O comunitate mică, contactul apropiat, nevoia de a lua decizii comune și de a-şi asuma responsabilitatea – la suprafaţă ies toate lucrurile negative care s-au acumulat în interior. Dar nu trebuie să ne fie frică – este parte a unei lucrări interne enorme asupra modului de purificare și de eliberare.

ecoset_Schastlivoe_02

ecoset_Schastlivoe_03

ecoset_Schastlivoe_04

ecoset_Schastlivoe_05

ecoset_Schastlivoe_06

ecoset_Schastlivoe_07

ecoset_Schastlivoe_08

ecoset_Schastlivoe_09

ecoset_Schastlivoe_12

ecoset_Schastlivoe_14

ecoset_Schastlivoe_15

ecoset_Schastlivoe_16

ecoset_Schastlivoe_17

ecoset_Schastlivoe_18

ecoset_Schastlivoe_19

Похожие Записи

Lasă un răspuns

« »